miercuri, 3 februarie 2021
Ziua Mondială a Cititului cu Voce Tare
Dacă e februarie, e Ziua Mondială a Cititului cu Voce Tare, anul acesta celebrată pe 3 februarie. Organizată de către LitWorld, Ziua Mondială a Cititului cu Voce Tare (World Read Aloud Day), numită și Ziua Mondială a Cititului Împreună este un eveniment global care are menirea de a încuraja copiii, tinerii și adulții din întreaga lume să citească, să scrie, să își împărtășească poveștile și să celebreze puterea cuvintelor, conștienți fiind că dreptul la alfabetizare aparține tuturor oamenilor.
Hai să citim cu voce tare! 😊
Vă propun o scurtă prezentare a cărții Pânza Charlottei și câteva date despre autor.
Un prceluș s-a născut beteag, slăbănog și mult mai mic decât ceilalți. Fermierul Arble vrea să-i facă de petrecanie.
Fiica fermierului, o fetiță de opt ani pe nume Fern, îl scapă de la moarte pe purceluș și începe să îi poarte de grijă. Totodată, îi dă numele Wilbur.
Când Wilbur împlinește cinci săptămâni fermierul Arble decide să îl vândă unchiului Homer Zuckerman.
În grajdul domnului Zuckerman, Wilbur se simte plictisit și deplânge faptul că nu are nici un prieten.
O frumoasă și inteligentă păinjeniță, Charlotte, se oferă să devină prietena lui Wilbur.
Wilbur află că fermierul are obiceiul să sacrifice toți porcii de îndată ce vine Crăciunul. Și el urmează să fie transformat în șuncă afumată și slănină.
Charlotte decide să salveze viața prietenului ei. Il trimite pe șobolanul Templeton să aducă ziare vechi de la groapa de gunoi și scrie in pânza ei diferite mesaje despre Wilbur. SUPER PORC, FANTASTIC, RADIANT; UMIL.
Domnul Zuckerman, văzând pânza Charlottei, crede că a primit un semn misterios de la Dumnezeu și că Wilbur este un porc cu totul special.
Wilbur urmează a fi dus la iarmaroc iar, pentru mai multă strălucire, doamna Zuckerman îi face o baie în lapte bătut.
La iarmaroc, domnul Zuckerman primește un premiu special și o medalie de bronz pentru Wilbur.
La iarmaroc, păinjenița Charlotte își depune sacul cu 514 ouă și moare.
Wilbur aduce, cu ajutorul șobolanului Templeton, sacul cu ouă al Charlottei la fermă și are grijă de el până la apariția micilor păianjeni.
Din 514 copii ai Charlottei, rămân la fermă doar trei păinjenițe. Ele vor deveni prietenele lui Wilbur dar acesta nu o va uita niciodată pe mama lor, o prietenă adevărată dar și o scriitoare iscusită.
Date despre autor:
Născut la Mount Vernon, în SUA, în 1899, E.B. White este unul dintre scriitorii care s-au bucurat deopotrivă de aprecierea criticii și a publicului.
Celebru mai ales ca autor de cărți pentru copii, Elwyn Brooks White a fost, începând din 1927, editor colaborator la The New Yorker.
În 1963 i s-a decernat Medalia Prezidențială pentru Libertate, iar în 1978 a primit o mențiune specială din partea juriului Pulitzer pentru scrisorile și eseurile sale și pentru întreaga operă. A murit în 1985, la 86 de ani, la ferma lui din Maine.
A scris doar trei cărți pentru copii, dar toate trei sunt printre cărțile cele mai îndrăgite de copiii din întreaga lume: Stuart Little (1945), Charlotte’s Web (1952) și The Trumpet of the Swan (1970). O anchetă realizată în 2012 de School Library Journal a arătat că Pânza Charlottei este pe locul I în topul preferințelor cititorilor.
„Cine coboară nivelul atunci când scrie pentru copii își pierde vremea. Trebuie să ridici nivelul, nu să-l cobori“, spunea E.B. White într-un interviu. „Copiii sunt pretențioşi. Sunt cititorii cei mai atenți, curioși, pasionați, sensibili, rapizi şi empatici. Acceptă, aproape fără rezerve, tot ce le propui, atâta vreme cât ești cinstit, curajos și clar.“
Bibliografie: E.B. White, Pânza Charlottei, Editura Arthur,București, 2017
Web: www.litworld.orgmarți, 2 februarie 2021
luni, 1 februarie 2021
169 de ani de la nașterea îndrăgitului scriitor Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale (care astăzi îi poartă numele), de lângă Ploieşti, judeţul Prahova. Clasele primare şi gimnaziul le-a absolvit la Ploieşti, iar între anii 1868 – 1870, a frecventat cursurile de declamaţie şi mimică la Conservatorul din Bucureşti ale unchiului său, Costache Caragiale.
În perioada 1870 – 1872, a fost copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. A debutat în presa vremii în revista satirică „Ghimpele” (1873) , unde a semnat diferite cronici, iar intre anii 1876 – 1877, a fost corector la „Unirea Democratică” – ziarul grupării tinerilor liberali cu acelaşi nume – , a redactat în întregime revista umoristică „Claponul” şi a scos ziarul „Naţiunea română”.
La 26 mai 1877, a început să frecventeze şedinţele bucureştene ale „Junimii”, (Societate Literară condusă de criticul român Titu Maiorescu) în cadrul cărora işi va citi comediile. Tot în acest timp a colaborat la ziarul „Timpul” alături de Mihai Eminescu (cel mai mare poet român) şi Ioan Slavici (unul din marii clasici ai literaturii române), dar şi la alte reviste.
După retragerea de la ziarul „Timpul” a fost revizor şcolar în judeţele Suceava şi Neamţ, perioadă în care a cunoscut-o pe Veronica Micle, prietena lui Eminescu.
În anul 1893 a editat împreună cu Anton Bacalbaşa revista umoristică „Moftul român”, iar în 1894, revista „Vatra”, împreună cu Ioan Slavici şi George Coşbuc (un alt mare poet român).
Pe lângă activitatea publicistică, Caragiale a desfăşurat şi o intensă activitate literară, dovedind din plin că a fost, este şi va fi cel mai mare dramaturg al literaturii române, cele patru comedii ale sale, „O noapte furtunoasă” (1879), „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) şi drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă.
Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul şi va publica proză scurtă, volume de schiţe şi nuvele: „Schiţe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schiţe, amintiri” (1910) şi „Schiţe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluenţa comicului cu tragicul („Două loturi”, „Cănuţă, om sucit”), iar altele, deşi psihologice, sunt influenţate de naturalism („În vreme de război”, „Păcat”, „O făclie de Paşte”), sau fac loc fantasticului („Kir Ianulea” şi „Calul dracului”).
În întreaga sa operă, I.L.Caragiale a reuşit să contureze ca niciun alt scriitor , un univers comic şi altul tragic, ilustrate atât de operele dramatice cât şi de cele în proză, dar cel mai mare merit al său este acela că a ştiut să înfăţişeze artistic o realiate complexă şi să zugrăvească tipuri umane de o mare diversitate.
În memoria marelui dramaturg, în anul 1979, într-o casă construită în stil rustic, aflată pe drumul naţional Târgovişte – Ploieşti s-a deschis Muzeul Memorial I.L. Caragiale, care ilustrează printr-o colecţie impresionantă (scrisori, fotografii, telegrame, afişe ale comediilor sale jucate în premieră, cărţi în ediţii princeps şi rare) principalele momente din viaţa şi opera scriitorului: familia din care descinde şi de la care a moştenit pasiunea pentru teatru, anii de şcoală de la Ploieşti, debutul în gazetărie şi principalele publicaţii la care a colaborat, momentul afirmării în teatru şi proză.
Webgrafie:CASA MEMORIALA „ION LUCA CARAGIALE” | TURNUL CHINDIEI (wordpress.com)
duminică, 31 ianuarie 2021
Abonați-vă la:
Postări (Atom)