,,Sunt născut la 1 martie 1837 în satul Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului…”
Data înscrisă de mâna lui Creangă în Fragment de biografie și acceptată de mulți istorici literari este contestată de alți cercetători, care afirmă că povestitorul s-a născut, de fapt, la 10 iunie 1939, conform singurului document autentic: o condică (mitrică) de nou-născuți din Humulești, descoperită și publicată de arhivistul ieșean Gh. Ungureanu.
În căsuța țărănească din Humulești, în familia lui Ștefan și a Smarandei, se nasc opt copii: Ion, Zahei, Maria,Ecaterina, Ileana,Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei băieți se vor prăpădi de copii.
Isteț și neastâmpărat, cum se autodescrie mai apoi în Amintiri din copilărie, Nică urmează școala de pe lângă biserică, avându-l dascăl pe ,,bădița Vasile”. Școala era într-o chilie făcută de săteni, la îndemnul parohului Ion Humulescu.
Apoi mama Smaranda îl dă în primire tatălui ei David Creangă. Acesta îl duce, împreună cu fiul său Dumitru, tocmai pe Valea Bistriței, la Broșteni, unde învață cu un profesor, N. Nanu, până la episodul hazliu cu râia și caprele Irinucăi.
Urmează cursurile Școlii Domnești din Târgu Neamț, unde-l are profesor pe părintele Isaia Teodorescu (eroul din Popa Duhu). În scriptele școlii, Nică e înscris: Ștefănesu Ion.
Mama Smaranda dorște să-l facă preot, fiind înscris la ,,fabrica de popi”: Școla catehetică din Fălticeni, condusă de N. Conta. Aici nu mai este Nică a lui Ștefan a Petrei ci Ion Creangă, nume păstrat toată viața.
Desființându-se școala din Fălticeni (caricaturizată copios în Amintiri …), Creangă pleacă la Iași, prin insistențele mamei, care-l dorea neapărat preot. Ajunge elev la Seminarul teologic ,,Veniamin Costachi” de la Socola. Termină cusul inferior al seminarului. Când se ,,fierbe Unirea” la Iași, Creangă e deja ieșean convins, apoi va scrie: Moș Ion Roată și Unirea, Moș Ion Roată și Vodă Cuza.
Se căsătorește cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu cu care îl va avea pe fiul său Constantin.
Este hirotonisit diacon la biserica ,,Sfâta Treime”, urmând și cursurile Școlii preparandale vasiliană de la Trei Ierarhi (director Titu Maiorescu). Maiorescu îl apreciază și îl numește învățător la Școala primară nr.1 din Iași. La terminarea școlii preparandale devine institutor cu certificat de absolvire. Timp de doisprezece ani e slujitor al altarului (dascăl, diacon la diferite biserici din Iași). Timp de douăzeci și cinci de ani, Creangă slujește școala, fiind un excelent pedagog. Este autorul unui număr de patru manuale școlare printre care și abecedarul. În perioada activității în învățământ îl cunoaște pe Mihai Eminescu devenind prieteni pentru totdeauna. Eminescu descoperă harul nemaipomenit de povestitor al lui Creangă, determinându-l să scrie minunata operă care încântă toate generațiile de cititori: Amintiri din copilărie, Punguța cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Moș Nechifor Coțcariul, povestea lui Harap-Alb, Fata babei și fata moșneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneș, Popa Duhu, Cinci pâini, Moș Ion Roată și Unirea, Moș Ion Roată și Vodă Cuza, Inul și cămeșa, Acul și barosul etc.
Se stinge din viață la 31 decembrie 1889.
,,Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptioriul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi băieții de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum sufletul de bucurie!”
Bibliografie: Creangă povestind copiilor: Amintiri, povești, anecdote ilustrate, Editura: Porțile Orientului, Iași, 2001
