joi, 18 februarie 2021

145 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși

 

Constantin Brâncuși s-a născut pe data de 19 februarie 1876, în localitatea Hobița, județul Gorj, și a încetat din viață pe 16 martie 1957, la Paris, în Franța.

Constantin Brâncuși este al șaselea copil al lui Nicolae și Maria Brâncuși. Prima clasă primară o face la Peștișani, Gorj, apoi continuă școala la Brădiceni. Copilăria este marcată de dese plecări de acasă și ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangeri și prăvălii. La Craiova urmează cursurile Școlii de Arte și Meserii, apoi la București absolvă Școala de  Belle-Arte.

În opera sa Brâncuși a exprimat esența lucrurilor, vitalitatea formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual. Prin obârșia sa țărănească, și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Brâncuși a revelat lumii occidentale dimensiunea sacră a realității. Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Constantin Brâncuși este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al  XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea, cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației Brâncuși.

Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.

Enumerăm câteva din lucrările marelui sculptor: Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Coloana fără sfârșit, Coloana sărutului, Cumințenia Pământului, Domnișoara Pogani, Pasărea în văzduh, Principesa X, Vrăjitoarea, Măiastra, Rugăciunea, Muza adormită, Adam și Eva, Leda.

,,Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții, am știut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Și nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viața, al bucuriei, e clădită toată opera mea". (Constantin Brâncuși - octombrie 1938 - Conversații cu Ionel Jianu. Text publicat în Revista Fundațiilor Regale, nr.9, septembrie 1946).

Webgrafie: Biografie CONSTANTIN BRÂNCUŞI | CentrulBrancusi.ro

                    18 sculpturi de Brâncuși revoluționează arta modernă • feeder.ro

                    Istoria pe răzătoare | Facebook




vineri, 12 februarie 2021

Aniversarea poetei Otilia Cazimir

 

Între scriitorii cei mai apropiați de universul copilăriei și de întreaga frumusețe și complexitatate ale acestei vârste se numără, la loc de frunte, și poeta, prozatoarea și traducătoarea Otilia Cazimir, pe numele ei adevărat Alexandrina Gavrilescu. Autoarea atâtor poezii, povestiri, ghicitori și a altor creații dedicate copiilor, dar și a unei merituoase opere închinate celor adulți, s-a născut în ziua de 12 februarie 1894, în satul Cotul Vameșului din apropierea orașului Roman, județul Neamț. Este al cincilea copil al familiei Gavrilescu. Mama, Ecaterina (născută Petrovici) și tatăl, Gheorghe Gavrilescu, sunt de profesie învățători. Părinții o alintau Luchi.

Alexandrina Gavrilescu urmează la Iași școala, liceul apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie. Debutul literar are loc în revista Viața românească cu poezia Noapte. Tânara poetă, la începutul carierei, nu-și scrisese numele, semnând cu trei steluțe, Mihail Sadoveanu și Garabet Ibraileanu, cei care conduceau publicația Viața românească, i-au dat pseudonimul Otilia Cazimir: Mihail Sadoveanu spunându-i Otilia, iar Garabet Ibrăileanu Cazimir, după numele bunicului, preotul Cazimir. Debutul în volum are loc în anul 1923 cu poeziile adunate sub titlul Lumini și umbre. Urmează operele Fluturi de noapte, Licurici, Cronici fanteziste și umoristice, Cântec de comoară, Jucării, Poezii, Baba iarna intră-n sat, volumul de memorii Prietenii mei scriitorii. O operă reprezentativă pentru întreaga creație a Otiliei Cazimir este romanul autobiografic intitulat A murit Luchi. Colaborează cu revista Însemnări literare, cu ziarele Lupta și Lumea. Mai publică volumele de proză Însemnările unei Doctorese, Grădina cu amintiri, În târgușorul dintre vii.

Se cuvine să menționăm, una dintre cele mai frumoase prietenii între doi poeți a fost, fără îndoială, cea dintre Otilia Cazimir și George Topârceanu. Iată ce spunea poeta ,,Am avut fericirea, să mă bucur de prietenia câtorva din cei de acolo (din cercul Vieții românești),în primul rând de a nașilor mei literari și apoi, și mai ales, de a lui George Topârceanu.”

La vârsta de 73 de ani, în data de 7/8 iunie 1967, Otilia Cazimir a încetat din viață, în casa sa de la Iași.

De pe-o ,,bună-dimineață

De pe-o ,,bună-dimineață

Cu tulpină de cârcel,

A sărit un gândăcel

Cu mustățile de ață.


Alți gândaci, mărunți și roșii,

Care-și poartă fiecare

Ochelarii pe spinare,

Dorm la soare, somnoroșii!


Iar pe-un fir de păpădie

Ce se-nalță, drept, din iarbă,

Suie-un cărăbuș cu barbă,

În hăinuță aurie.


Suie, mândru și grăbit,

Să vestească-n lumea mare:

  • Prea cinstită adunare,

Primăvara a sosit!

Bibliografie: Cazimir Otilia: Viața și opera în imagini, Casa Editorială Regina, Iași, 1999

Web: https://www.viatasiopera.ro/cazimir-otilia/biografie.html



luni, 8 februarie 2021

193 de ani de la nașterea scriitorului Jules Verne

 Jules Verne (8 februarie 1828) – a fost un scriitor francez și un precursor al literaturii științifico-fantastice. În 1863 a publicat primul roman, Cinci săptămâni în balon. Romanele lui Jules Verne tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea : Copiii căpitanului Grant (1868), Ocolul Pământului în optzeci de zile (1873), Steaua Sudului (1884),Vulcanul de aur, etc., cât și lumi imaginare: De la Pământ la Lună (1865),Douăzeci de mii de leghe sub mări (1870), Robur Cuceritorul (1886)etc. A decedat la 24 martie 1905.


Fragment din cartea: Jules Verne, O călătorie spre centrul pământului, Editura Corint Junior, București, 2005.

,,A doua zi, cerul fu tot acoperit, dar duminică, pe 28 iunie, o dată cu apropierea momentului schimbării lunii se produse și schimbarea vremii. Soarele își revărsă razele în valuri în interiorul craterului. Fiecare proeminență, fiecare stâncă, fiecare piatră, fiecare asperitate fură acoperite de această revărsare de lumină și își proiectară instantaneu umbra pe sol. Între toate umbra lui Scartaris se contură ca o creastă ascuțită și începu să se rotească pe nesimțite, o dată cu astrul învăpăiat"

Povestea lacului


 

miercuri, 3 februarie 2021

Happy World Read Aloud Day 2021

 


Ziua Mondială a Cititului cu Voce Tare

     Dacă e februarie, e Ziua Mondială a Cititului cu Voce Tare, anul acesta celebrată pe 3 februarie. Organizată de către LitWorld, Ziua Mondială a Cititului cu Voce Tare (World Read Aloud Day), numită și Ziua Mondială a Cititului Împreună este un eveniment global care are menirea de a încuraja copiii, tinerii și adulții din întreaga lume să citească, să scrie, să își împărtășească poveștile și să celebreze puterea cuvintelor, conștienți fiind că dreptul la alfabetizare aparține tuturor oamenilor.

    Hai să citim cu voce tare! 😊

Vă propun o scurtă prezentare a cărții Pânza Charlottei și câteva date despre autor.



Un prceluș s-a născut beteag, slăbănog și mult mai mic decât ceilalți. Fermierul Arble vrea să-i facă de petrecanie.

Fiica fermierului, o fetiță de opt ani pe nume Fern, îl scapă de la moarte pe purceluș și începe să îi poarte de grijă. Totodată, îi dă numele Wilbur.

Când Wilbur împlinește cinci săptămâni fermierul Arble decide să îl vândă unchiului Homer Zuckerman.

În grajdul domnului Zuckerman, Wilbur se simte plictisit și deplânge faptul că nu are nici un prieten.

O frumoasă și inteligentă păinjeniță, Charlotte, se oferă să devină prietena lui Wilbur.

Wilbur află că fermierul are obiceiul să sacrifice toți porcii de îndată ce vine Crăciunul. Și el urmează să fie transformat în șuncă afumată și slănină.

Charlotte decide să salveze viața prietenului ei. Il trimite pe șobolanul Templeton să aducă ziare vechi de la groapa de gunoi și scrie in pânza ei diferite mesaje despre Wilbur. SUPER PORC, FANTASTIC, RADIANT; UMIL.

Domnul Zuckerman, văzând pânza Charlottei, crede că a primit un semn misterios de la Dumnezeu și că Wilbur este un porc cu totul special.

Wilbur urmează a fi dus la iarmaroc iar, pentru mai multă strălucire, doamna Zuckerman îi face o baie în lapte bătut.

La iarmaroc, domnul Zuckerman primește un premiu special și o medalie de bronz pentru Wilbur.

La iarmaroc, păinjenița Charlotte își depune sacul cu 514 ouă și moare.

Wilbur aduce, cu ajutorul șobolanului Templeton, sacul cu ouă al Charlottei la fermă și are grijă de el până la apariția micilor păianjeni.

Din 514 copii ai Charlottei, rămân la fermă doar trei păinjenițe. Ele vor deveni prietenele lui Wilbur dar acesta nu o va uita niciodată pe mama lor, o prietenă adevărată dar și o scriitoare iscusită.

Date despre autor:

Născut la Mount Vernon, în SUA, în 1899, E.B. White este unul dintre scriitorii care s-au bucurat deopotrivă de aprecierea criticii și a publicului.

Celebru mai ales ca autor de cărți pentru copii, Elwyn Brooks White  a fost, începând din 1927, editor colaborator la The New Yorker.

În 1963 i s-a decernat Medalia Prezidențială pentru Libertate, iar în 1978 a primit o men­țiune specială din partea juriului Pulitzer pentru scrisorile și eseurile sale și pentru întreaga operă. A murit în 1985, la 86 de ani, la ferma lui din Maine.

A scris doar trei cărți pentru copii, dar toate trei sunt printre cărțile cele mai îndrăgite de copiii din întreaga lume: Stuart Little (1945), Charlotte’s Web (1952) și The Trumpet of the Swan (1970). O anchetă realizată în 2012 de School Library Journal a arătat că Pânza Charlottei este pe locul I în topul preferințelor cititorilor. 

Cine coboară nivelul atunci când scrie pentru copii își pier­de vremea. Trebuie să ridici nivelul, nu să-l cobori“, spunea E.B. White într-un interviu. „Copiii sunt pretențioşi. Sunt cititorii cei mai atenți, curioși, pasionați, sensibili, rapizi şi empatici. Acceptă, aproape fără rezerve, tot ce le propui, atâta vreme cât ești cinstit, curajos și clar.“

Bibliografie: E.B. White, Pânza Charlottei, Editura Arthur,București, 2017

Web: www.litworld.org

luni, 1 februarie 2021

O strofă pe zi. Miezul iernii, de Vasile Alecsandri, stofa a treia

 


169 de ani de la nașterea îndrăgitului scriitor Ion Luca Caragiale

 

    Ion Luca  Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852 în satul Haimanale (care astăzi îi poartă numele), de lângă Ploieşti, judeţul Prahova. Clasele primare şi gimnaziul le-a absolvit la Ploieşti, iar între anii 1868 – 1870, a frecventat cursurile de declamaţie şi mimică la Conservatorul din Bucureşti ale unchiului său, Costache Caragiale.

În perioada 1870 – 1872, a fost copist la Tribunalul Prahova, apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti. A debutat în presa vremii în revista satirică „Ghimpele” (1873) , unde a semnat diferite cronici, iar intre anii 1876 – 1877, a fost corector la „Unirea Democratică” – ziarul grupării tinerilor liberali cu acelaşi nume – , a redactat în întregime revista umoristică „Claponul” şi a scos ziarul „Naţiunea română”.

La 26 mai 1877, a început să frecventeze şedinţele bucureştene ale „Junimii”, (Societate Literară condusă de criticul român Titu Maiorescu) în cadrul cărora işi va citi comediile. Tot în acest timp a colaborat la ziarul „Timpul” alături de Mihai Eminescu (cel mai mare poet român) şi Ioan Slavici (unul din marii clasici ai literaturii române), dar şi la alte reviste.

După retragerea de la ziarul „Timpul” a fost revizor şcolar în judeţele Suceava şi Neamţ, perioadă în care a cunoscut-o pe Veronica Micle, prietena lui Eminescu.

În anul 1893 a editat împreună cu Anton Bacalbaşa revista umoristică „Moftul român”, iar în 1894, revista „Vatra”, împreună cu Ioan Slavici şi George Coşbuc (un alt mare poet român).

Pe lângă activitatea publicistică, Caragiale a desfăşurat şi o intensă activitate literară, dovedind din plin că a fost, este şi va fi cel mai mare dramaturg al literaturii române, cele patru comedii ale sale, „O noapte furtunoasă” (1879), „Conu Leonida faţă cu reacţiunea” (1880), „O scrisoare pierdută” (1884), „D-ale carnavalului” (1885) şi drama „Năpasta” (1890), fiind publicate într-o perioadă relativ scurtă.

Începând cu anul 1897, Caragiale va „trăda” teatrul şi va publica proză scurtă, volume de schiţe şi nuvele: „Schiţe” (1897), „Momente” (1901), „Momente, schiţe, amintiri” (1910) şi „Schiţe nouă”(1910), în care abordează un comic satiric. Unele dintre nuvele se află la confluenţa comicului cu tragicul („Două loturi”, „Cănuţă, om sucit”), iar altele, deşi psihologice, sunt influenţate de naturalism („În vreme de război”, „Păcat”, „O făclie de Paşte”), sau fac loc fantasticului („Kir Ianulea” şi „Calul dracului”).

În întreaga sa operă, I.L.Caragiale a reuşit să contureze ca niciun alt scriitor , un univers comic şi altul tragic, ilustrate atât de operele dramatice cât şi de cele în proză, dar cel mai mare merit al său este acela că a ştiut să înfăţişeze artistic o realiate complexă şi să zugrăvească tipuri umane de o mare diversitate.

În memoria marelui dramaturg, în anul 1979, într-o casă construită în stil rustic, aflată pe drumul naţional Târgovişte – Ploieşti s-a deschis Muzeul Memorial I.L. Caragiale, care ilustrează printr-o colecţie impresionantă (scrisori, fotografii, telegrame, afişe ale comediilor sale jucate în premieră, cărţi în ediţii princeps şi rare) principalele momente din viaţa şi opera scriitorului: familia din care descinde şi de la care a moştenit pasiunea pentru teatru, anii de şcoală de la Ploieşti, debutul în gazetărie şi principalele publicaţii la care a colaborat, momentul afirmării în teatru şi proză.

Webgrafie:CASA MEMORIALA „ION LUCA CARAGIALE” | TURNUL CHINDIEI (wordpress.com)


Aici puteți asculta povești

 POVESTI : Free Download, Borrow, and Streaming : Internet Archive