Între scriitorii cei mai apropiați de universul copilăriei și de întreaga frumusețe și complexitatate ale acestei vârste se numără, la loc de frunte, și poeta, prozatoarea și traducătoarea Otilia Cazimir, pe numele ei adevărat Alexandrina Gavrilescu. Autoarea atâtor poezii, povestiri, ghicitori și a altor creații dedicate copiilor, dar și a unei merituoase opere închinate celor adulți, s-a născut în ziua de 12 februarie 1894, în satul Cotul Vameșului din apropierea orașului Roman, județul Neamț. Este al cincilea copil al familiei Gavrilescu. Mama, Ecaterina (născută Petrovici) și tatăl, Gheorghe Gavrilescu, sunt de profesie învățători. Părinții o alintau Luchi.
Alexandrina Gavrilescu urmează la Iași școala, liceul apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie. Debutul literar are loc în revista Viața românească cu poezia Noapte. Tânara poetă, la începutul carierei, nu-și scrisese numele, semnând cu trei steluțe, Mihail Sadoveanu și Garabet Ibraileanu, cei care conduceau publicația Viața românească, i-au dat pseudonimul Otilia Cazimir: Mihail Sadoveanu spunându-i Otilia, iar Garabet Ibrăileanu Cazimir, după numele bunicului, preotul Cazimir. Debutul în volum are loc în anul 1923 cu poeziile adunate sub titlul Lumini și umbre. Urmează operele Fluturi de noapte, Licurici, Cronici fanteziste și umoristice, Cântec de comoară, Jucării, Poezii, Baba iarna intră-n sat, volumul de memorii Prietenii mei scriitorii. O operă reprezentativă pentru întreaga creație a Otiliei Cazimir este romanul autobiografic intitulat A murit Luchi. Colaborează cu revista Însemnări literare, cu ziarele Lupta și Lumea. Mai publică volumele de proză Însemnările unei Doctorese, Grădina cu amintiri, În târgușorul dintre vii.
Se cuvine să menționăm, una dintre cele mai frumoase prietenii între doi poeți a fost, fără îndoială, cea dintre Otilia Cazimir și George Topârceanu. Iată ce spunea poeta ,,Am avut fericirea, să mă bucur de prietenia câtorva din cei de acolo (din cercul Vieții românești),în primul rând de a nașilor mei literari și apoi, și mai ales, de a lui George Topârceanu.”
La vârsta de 73 de ani, în data de 7/8 iunie 1967, Otilia Cazimir a încetat din viață, în casa sa de la Iași.
De pe-o ,,bună-dimineață”
De pe-o ,,bună-dimineață”
Cu tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustățile de ață.
Alți gândaci, mărunți și roșii,
Care-și poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroșii!
Iar pe-un fir de păpădie
Ce se-nalță, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuș cu barbă,
În hăinuță aurie.
Suie, mândru și grăbit,
Să vestească-n lumea mare:
Prea cinstită adunare,
Primăvara a sosit!
Bibliografie: Cazimir Otilia: Viața și opera în imagini, Casa Editorială Regina, Iași, 1999
Web: https://www.viatasiopera.ro/cazimir-otilia/biografie.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu